Epilog,,

am invatzat ca lacrimile care`mi invadeaza acum sufletul si chipul trebuie sa cada,,la fel ca o ploaie,,pentru a spala suferinta si tristetea,,stiu ca pe scena vietii sunt un simplu actor,,iar rolurile care imi sunt date sa le implinesc nu le aleg,,nu stiu sa le joc,,si sunt prea grele uneori pentru un suflet singur ,,
Stiu ca ranile provocate de celalalte personaje din jurul meu se vor cicatriza,,dar niciodata nu vor trece,,stiu ca zambetul meu poate sa le ascunda,,dar atunci cand sunt singura,,nu am puterea sa ma privesc in oglinda,,pentru ca fara masca chipul meu ramane meschin,,pentru ca in spatele cortinei,,lumea e frumoasa doar in intuneric,,pentru ca atunci cand scena e goala,,nimeni nu`mi va auzi strigatele disperate ale sufletului,,si in noapte nici o mana nu`mi va sterge lacrima,,
si vreau acum sa pot ierta tot ce candva m`a dururt,,si vreau acum sa pot ridica chipul spre albastru cerului,,sa pot respira lumina,,sa pot privii cu blandete ochii celor care mi`au intunecat privirea,,si vreau sa merg mai departe spre urmatoarea scena a vietii mele,,unde din nou masca imi va insenina rolul,,dar stiu,,ca atunci cand ea va cadea de tot,,nimic nu va mai conta,,pentru ca a plange,,a striga de durere,,a cere iertare,,a spune ca ti`e dor,,a spune ca iubesti,,in fatza unui mormant,,n`are nici un rost,,

Stiu,,

Stiu ca atunci cand imi vine sa plang ar trebuii sa zambesc,,si totusi trebuie sa plang pentru ca lacrimile sunt dreptul cel mai sfant al celui care sufera,,
Stiu ca trebuie sa raman atunci cand ar trebuii sa plec,,
Stiu ca trebuie sa iert atunci cand nu este de iertat,,
Stiu ca trebuie sa am puterea de a spune NU atunci cand sufletul imi striga din rasputeri DA
Stiu ca va veni momentul cand voi fi in plus unde candva eram totul,,
Stiu ca ploaia cade ca la sfarsitul ei sa apara curcubeul,,kiar daca okii mei vor fi inchisi de furtuna,,
Stiu ca fericirea este doar un vis,,din care ma va trezii candva durerea,,
Stiu ca locul meu e langa cei care au plecat cand locul lor era langa mine,,
Stiu ca n`am ales sa traiesc,,dar pot sa aleg singura sa mor,,
Stiu ca vreau sa vad Paradisul,,desi,,n`as vrea sa mor,,
Stiu ca pentru a castiga trebuie sa pierd,,
Stiu ca timpul este de nepretuit,,si totusi,,il dispretuiesc,,asteptand ca ziua de maine sa aduca ceva nou,,
Stiu ca nimic din ce stiu nu ma va ajuta,,si maine,,ma voi intalni din nou,,cu necunoscutul,,care ma va invatza,,tot ceea ce deja stiu,,

Despre noi,,

Si vreau sa vorbesc despre noi,,si imi pare atat de usor,,dar parca totusi nu`mi gasesc cuvintele,,sau poate,,nepriceperea mea le face neintelese,,si totusi par atat de simple,,sau poate pur si simplu nu trebuie spuse,,
Inceputul a fost primul care n`a incercat,,dar am mers mai departe,,dincolo de distantze,,dincolo de ganduri neintelese,,dincolo de frica de necunoscut,,si de teama ca se va sfarsi brusc drumul,,si vom cadea`n prapastia durerii,,,
Am vazut apoi ca drumul viselor petrecut in 2 si luminat de razele iubirii este mult mai usor,,ca dragostea nu cunoaste limite,,nu cunoaste resentimente,,nu cunoaste razbunare,,si atunci cand lacrimile ard obrajii in numele ei este cel mai dureros,,pentru ca nu ne putem pierde sufletul,,
Pana acum era un vis frumos,,la care ma gandeam timida,,credeam ca idealul nu poate exista pe Pamant,,unde totul este efemer,,sau poate nu vroiam sa il transform in realitate,,o realitate care trece,,si care uneori nu ne mai lasa nici macar puterea sa visam,,
Dar atunci cand esti langa mine,,nu ma mai pot gandi la vise,,nu mai pot sa ma gandesc la ideal,,pentru ca realitatea este mai frumoasa decat orice vis,,iar granitele idealului nu`si mai au locul,,
Am invatzat ca defectele unuia sunt calitatile celuilalt,,si am invatzat ca incercarile sunt aici doar pentru a ne intarii sentimentele,,
Suntem doar noi 2,,si parca e intreaga lume,,suntem singuri undeva,,dar parca toata natura freamata`n jurul nostru,,si pentru asta,,as vrea sa`ti multumesc,,dar stiu ca,,pentru iubire,,nu se multumeste,,si`n consecinta n`am sa iti multumesc,,doar iubesc,,sublim si nebuneste,,atat de pur,,total nepamantesc,,

La Multi Ani Romani!

1 DECEMBRIE

Marea Unire din 1918 a fost si rãmâne pagina cea mai sublimã a istoriei românesti. Mãretia ei stã în faptul cã desãvârsirea unitãtii nationale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istoricã a întregii natiuni române, realizatã într-un elan tâsnit cu putere din strãfundurile constiintei unitãtii neamului, un elan controlat de fruntasii politici, pentru a-l cãlãuzi cu inteligentã politicã remarcabilã spre telul dorit.
Nu o victorie militarã a stat la temelia României Mari, ci actul de vointã al natiunii române de a-si da armãtura teritorial-institutionalã care este statul national,
O necesitate istoricã - natiunea trebuie sã trãiascã într-un stat national - s-a dovedit mai puternicã decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenþã, si, punând în miscare natiunea, i-a dat acea fortã uriasã ca peste toate adversitãtile sã dea viatã aspiratiei sale: statul naþional.

L A M U L T I A N I R O M A N I A !

[[[Florin Constantiniu - O istorie sincerã a poporului român]]