Nu mi-e teamă că n-ai să te întorci

   A trecut atâta timp..nu știu dacă e mult sau puțin dar știu că e suficient pentru a nu mai avea respirația întretăiată când mă gândesc la tine. A trecut timpul și nu mai am ochii sensibili la imaginea ta din visele mele.

   E mult sau puțin dacă încă mă gândesc la tine dar nu-mi mai vine să te injur? E suficent de mult pentru a te fi iertat de tot și totuși prea devreme pentru a te vedea fără să îmi amintesc și să privesc în gol. 

   A trecut timpul și nu-mi dau seama când exact am încetat să mai sper. Întoarcerea. Am dorit-o cum poate nu te dorisem nici macar pe tine până atunci. M-am rugat pentru ea. Am cerut-o. Și am obosit. E ciudat cum atât de multă răbdare și-a făcut apariția în mine. A răbda durerea. Când m-am gândit la ea, a trebuit să o caut nițel, mai respira rar și haotic iar eu tot mai bine.

   Nu mai mi-e frică, să știi, că n-ai să te întorci. Mi-a murit frica odată cu durerea. Cred că și odată cu visele. 

   Mi-e frică, dragul meu, că ai să te întorci când am să uit cum îți pronunțam numele, când am să zâmbesc gândindu-mă la tine, atunci când am să te pot privi în ochi senină și am să îți pot vorbi fără un nod în gât. 

   Mi-e frică să te întorci în prima seară când telefonul o fi trecut pe silent și eu am să mă odihnesc după atât de mult timp...sau în dimineața în care n-am să-l mai verific cum deschid ochii pentru că am să mă întorc liniștă pe partea cealaltă în brațele lui.

   Nu mi-e frică să nu te întorci, mi-e frică să te întorci prea târziu..."am mers zi și noapte cu iubirea în brațe...doar eu și un câine am îngropt-o.."

https://youtu.be/jTHvtEsT5e8

Să fii femeie

   Ce ai ajuns, femeie? Ai ajuns un ambalaj frumos, din plastic. Ai ajuns să fii pipăită de toți ca marfa pe rafturi și aleasă după gramajul de botox și silicon pe care-l ai de oferit. Nu mai e nicio diferență între tine, femeie modernă și Barbie, mai rău îți dorești să arați așa și din păcate, tot ce-ți iese e o izbitoare asemanare cu Muppets. 

   Te critici femeie, de fiecare dată când te consideri mai femeie decât proasta aia care are siliconul de 300 si nu de 500 ca tine, de fiecare dată când te roade pizma ca totusi aia cu 300 in fese plimbă Chanelu de la prostu ăla care te-a lăsat ca tu n-aveai "dăcât" in piept. 

   Te injosești femeie de fiecare dată când faci investiții in fizic pentru financiar. De fiecare dată când aproape că-ți pușcă botoxu' de botoasă ce ești că finanțatoru' s-a însurat cu aia care e cu 5 cm mai înaltă ca tine, da nu știe el ce curvă e, da tu știi, doar vă întâlneați des sau mai rău, aproape că te albești la pliele de crize ca s-a luat cu proasta aia neoperată care mai are și față de țărăncuță și nici măcar vreo urmă de extensii n-are prin cap. 

   Ce ai ajuns femeie? Păpușă gonflabilă vorbitoare și vie. Iar bărbaților le plac păpușile, colecționate. Nici măcar asta n-ar fi o problemă dacă ai avea și altceva de oferit, nu doar o conservă. 

   Tu trebuia să fii tandrețe și iubire, pasiune și liniște, adăpost și ințelegere, sprijin și putere...tu trebuia să fii femeia  cui vrei tu, nu femeia cui te vrea, dacă te mai vrea careva. Tu trebuia să alegi, nu să fii aleasă în funcție de recomandări.

   Tu trebuia să fii fină și sexy și tot ce ți-a ieșit e o pornografie vulgară pentru care te mai și aștepți să fii apreciată și dorită, ești, pentru porno și vulgar. Atât. 

   Femeie...capul nu e doar loc de frezat și machiat...corpul nu e doar de expus și oferit. 

   Să știi să fii tot ce expui tuturor doar pentru bărbatul tău, asta inseamnă să fii femeie! 

Scrisoare de la cealaltă femeie

   Bună draga mea, probabil chiar acum stai și te gândești dacă bărbatul tău e la bere cu băieții cum a
zis sau o fi cu altă femeie sau cel puțin o dată-n viață ai făcut-o. Poate ești o norocoasă și el chiar e unde ti-a comunicat ție sau poate nu,

doar că în cazul ăsta nu știu sigur dacă ești norocoasă sau ghinionistă dacă ai afla.

   Te neliniștesc aceste gânduri sau au făcut-o nu? Dacă deja te-ai ars probabil ai făcut un pomelnic lung pentru ea, cealaltă femeie, pentru că ti-a furat bărbatul. Ce vreau să specific e că un om nu e un obiect, deci pică faza cu "a fura". Îți circulă prin cap toate întrebările "ce ce e ea mai bună?", "de ce ea se ține după el?" "Ce i-a făcut de i-a luat mințile, ca doar te iubește", "oare se mai vede cu ea?", ai observat? "Ea" e centrul atenției tale, cand de fapt "el" trebuie să fie, bărbatul tău. Ea nu ți-a zis că te iubește ș i doar pe tine te vrea, ea nu ți-a făcut promisiuni false și nici nu și-a împărțit viața cu tine. Tu îți împarți omul cu ea, pentru că așa vrea el. Trebuie să știi că sexul e cel mai important doar intr-o relație superficială, deci uită scuzele meschine tipic masculine. Trebuie să reții că orice scuză e de prisos, pentru că atunci când iubești nu împarți dar mai ales nu te voiești împărțit. 

   Poți să o numești curvă, poți să o înjuri, descarcă-te, știu, e mai ușor să te gândești că i-au luat mințile ceva vrăji de moment, decât sa te gândești că așa a vrut efectiv. A vrut-o pe ea. Da. Recitește fraza. Acum respiră. Poți plange și urla, chiar te rog, oricum ai să vezi că nu trece. După ce treci de șoc ai să înțelegi că e posibil ca ea să n-aibă habar de existența ta, pentru că el, perfectiunea masculină pentru tine n-a binevoit să-i comunice, dar e la fel de posibil să fi știut și să-l vrea, poate pentru o noapte sau mai multe, poate pentru totdeauna. Mai contează? Îți spun la final de ce NU. 

   Acum nu începe cu "păi dacă a știut" nu știu ce, hai recunoaște că ți-a plăcut și ție măcar o dată unul luat, de tot sau nu. Că nu ți-ai băgat coada a fost alegerea ta, pentru că dacă voiai puteai, crede-mă. Femeile vor, la fel ca bărbații, doar că lor trebuie să le placă a dracu' de tare pentru a acționa, iar dacă o fac, puțini rezistă. Nu, nu e o consolare "puțini rezistă". 

   Știi tu care rezistă? Cei care iubesc. IUBESC. Aceștia sunt conștienți că omul perfect nu există dar nu caută completări, ăștia construiesc împreună. Restu iau de ici colo ce visează testosteronul din ei și apoi te pun pe tine să faci curat în jegul produs, pentru că în final vina e aruncată pe tine. Poate fi mai frumoasă ca tine sau nu, mai cultă sau nu, mai bine imbrăcată sau nu. Toate astea sunt văluri ale scuzelor. 

   Acum incearcă să digeri cruntul adevăr și tine minte dragă femeie, singura ta arma contra armatelor de domnișoare ce-ți pândesc bărbatul, e iubirea lui sinceră pentru tine! 

BAC 2015 VS BAC 2008

   Bac 2015, am auzit azi o absolventa vorbind la telefon "e ce sa fac, am iesit, morometii frate. Am scris aiurea rau, doar ce mi-am amintit ce mi-a povestit una intr-o seara." Nu stiu exact daca am ramas surprinsa, obisnuita fiind cu anii trecuti, da mi-am amintit de bac editia 2008 (da sunt batrana) cand nu se punea problema ca azi "bine ca l-a luat", adica la mine nu a intrat in discutie sa nu-l iau, trebuia musai luat cu nota mare! Acum daca ia progenitura sfantu' 6, aoleu, a luat bacu esti prost? Chef 3 zile cu artificii si lautari, vacante exotice, ta-su beat o saptamana, ma-sa are ce povesti o luna "a luat gigel/gigica bacul cumatra" iti dai seama performanta ba nene? Adica sa iei bacu in ziua de azi e un fel de "un pas mic pentru progenitura (ca oricum ii era fix tranta, daca nu-i era nu statea cu emotii) un pas mare pentru familie!"

   Inteleg ca nu te intereseaza scoala si bacu si e ok, poti alege ce vrei sa faci da' nu inteleg "hai ba frate fix aia sa ne dea? Da-o drecu de treaba, fix la aia nu ma asteptam" zis in grup, lasa-ma sa nu cred ca ti-a picat ce nu era in programa! Inca nu inteleg cum mergi la bac ca la loterie, da e bine, nu toti trebuie si pot avea scoli inalte! 

   Inca nu m-au lamurit ai mei de ce nu s-a lasat cu chef de o saptamana, o vila, ultimul bolid si o excursie de 2 luni doar eram obosita, am luat 9,98 (da, ma laud! Latina mi-a stricat nota, da latina!) si m-au fugarit la Cluj sa ma inscriu la facultate (la doua)!  Da vreau sigur sa le multumesc ca am auzit mereu "draga mea daca inveti pt tine inveti nu pt mine!" 

   Strainezia, tine-te bre, vin absolventii Romaniei cu roba si toca din clasa a XII a !

Mi-e dor de tine..

   Buna dragul meu, a trecut ceva timp de cand nu ne-am mai vazut si parca nu-mi vine sa cred ca totusi viata merge inainte pentru ca totul era ruinat si fara sens cand s-a facut liniste, imi amintesc primele zile petrecute impreuna cand totul era simplu si frumos iar apoi brusc imi trece prin minte ultimul moment si-mi taie respiratia.

    Uneori ma gandesc la tine si vorbesc de tine cu un nod in gat si privirea in pamant...inca. Alteori cu veselie  si drag iar apoi imi amintesc cat a durut, cate au durut si totusi cate au fost atat de frumoase. Inca ma gandesc cu melancolie la viitorul pe care-l gandeam si conturam zambind amandoi iar apoi imi intuneca privirea greseala ce a durut atat de mult si ciudat e ca doare mai tare absenta, era chinuitor sa te privesc si sa te imaginez gresind dar atat de linistitor ca erai acolo si voiai...voiai sa fie bine, voiai sa cred inca, voiai sa fim iar eu voiam sa nu mai doara pentru ca restul parea atat de simplu. As putea sa-ti spun multe motive pentru care am simtit si multe pentru care te-am urat de atatea ori si realizez ca atunci cand apar motivele se produce declicul. Cand incepi sa cauti omului motivele pentru care il iubesti ceva nu e bine, pentru ca iubirea nu are fundamente, iubesti pentru ca iubesti si atat. Inevitabil apar motivele pentru care nu ar mai merita sa ramai si balanta aici nu-ti mai apartine, apartine idealului. Dar totusi ramai, pentru ca idealul nu mai e ce era candva si incepe sa prinda fiinta prin celalat, dincolo de discutii raman intelegerile, dincolo de certuri raman impacarile, dincolo de reprosuri raman momentele de perfecta armonie in care puteai sa juri ca sunteti unul si acelasi.

   Se intampla din pacate ca doi oameni incompatibili sa se indragosteasca si sa lupte atat de mult ca nu-si dau seama cand lupta nu mai e impreuna si inpotriva. Aceste povesti sunt cele mai frumoase si cele mai dureroase, pentru ca in ele dai totul, lasi totul si schimbi tot ce nu credeai vreodata ca ai fi capabil, incalci orgolii si principii...renunti la tine si traiesti pentru celalat.

   Mi-e dor de tine...de noptile pierdute la filme si plimbari, de povestile despre familia noastra in care copiii trebuiau sa aiba ochii mei, de certurile care se terminau prin imbratisari si totul parea rezolvat, mi-e dor chiar si de indeciziile tale referitoare la viata ta la care imi dadeam ochii peste cap, mi-e dor de povestile despre nimic si contrazicerile despre orice, mi-e dor de linistea capului meu pe umarul tau, de mana care se juca cu parul meu, mi-e dor de mainile mele masandu-ti tamplele, mi-e dor chiar si de drumurile atat de obositoare pentru noi...mi-e dor de o atingere, de un sarut, mi-e dor pur si simplu sa te privesc...

   Mi-e dor de noi...